Hole in my Soul

vineri, 11 ianuarie 2013


       Ploua... imi place.......
Deschid usa si intru, ca la mine acasa.. acasa?!? eu nu am casa, sau mai bine zis nu am sentimentul acela!!!
Sunt invitat sa iau loc, ma conformez si ma asej pe canapeaua de piele roasa, ma intind cat sunt de lung si imi asez mainile pe piept, astept.. afara continua sa ploua, incet cu picaturi marunte.
Cum te simti azi? (ma intreaba)
Nu raspund, nu prea am chef de conversatie acum.
Inteleg.. (spune)
Ce? (intreb sarcastic si fara sa o privesc)
Liniste...... o liniste totala se lasa in camera, o liniste simpla, de parca as putea sa definesc linistea. Nu,  nu pot si nici macar nu ma intereseaza.... de fapt nu e liniste... se aude ploaia.
La ce te gandesti acum? (ma intreaba)
La nimic (raspund), sau mai exact la cum va fi ziua mea de ieri, expusa intr-un alt cadru.
Continuui sa traiesti in trecut?
Nu stiu spunemi tu?! asta observi?
Eu incerc sa te ajut, dar tu nu ma lasi, continuui sa te afunzi in amintiri care nu fac altceva decat sa te darame, sa te faca sa suferi, asta vrei?
Schitez un zambet involuntar, ma amuza aparenta ei ingrijorare pentru mine.
Ce cauti tu in viata mea? (intreb), ce vrei de la mine?
Dar tu ai venit singur aici, la mine, de ce?
Nu stiu (raspund), a fost un gest robotic probabil, sau.. nu stiu.
Dar acum esti aici, ai de gand sa stai?
Da, (raspund fara sa gandesc)
Atunci spunemi ce se petrece in mintea ta, daca vrei bineinteles!
Imagini (raspund), culori, amintiri dintr-o viata care nu este a mea, lucruri pe care nu le inteleg, nu le recunosc...
Ai putea sa exemplifici?
Vad chipul unei femei..
O recunosti?
Nu! nu e nimic clar, e invaluit in fum, sau ceata, nu stiu, nu imi dau seama, dar ma atrage intrun fel ciudat, ca si cum raze de lumina ar izbucni din spatele ei, ma orbeste, nu o pot privi in fata.. dar o simt aproape, legata de mine, suntem inlantuiti intr-un dans nebun, fata in fata, dar nu o pot atinge eu nu pot face nimic. Doar ea.. doar ea are puterea sa ma atinga, sa se joace cu mine.
Ma mangaie pe obraz, imi spune ceva... nu inteleg, nu o aud, doar ii vad buzele cum se misca, vreau sa o ating dar nu pot, parca ar fi facuta din ceata, e volatila, viseaza... Da, pot sa ii vad visele.. ma simt ciudat!
Este o experienta bizara, simt ca o cunosc, dar... nu stiu de unde, cum a aparut in viata mea, de ce?(ma intreb)
Se uita la cutitul din mana ei si apoi m-il infinge in piept, rasucind-ul cu o inconstienta copilareasca.
Se apleaca asupra mea.. imi sopteste ceva la ureche..
Ce auzi? (ma intreaba)


Nimic... doar ploaia..


Ioneticu Ciprian 11/01/2013

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Powered By Blogger