Imagine Life, like shit on a string!! In a certain moment, of time it will fall.. and everything that remains on the string, is..... shit, only less then first, like a memory.. Now, do you want that memory of "YOU" cleaned? or you want it to last for ever? like an everlasting trace of shit, like someone pases near you and leaves behind a trace of perfume, you don`t see that person any more, but you memorize the fragrance and asociate it to that person every time you recall that fragrance, is it? Well is not the same when that person leaves behind a trace of swet, you will remember only the bad smell, not the person. Why?
Litle things raise big questions!!
Sunt acele momente cand, spre exemplu, stabilesti o intalnire cu cineva cunoscut, dar persoana respectiva nu se mai prezinta.. , o reintalnesti mai tarziu si ii atragi atentia: "sti ca trebuia sa ne intalnim ieri si nu ai mai venit!?", iar persoana raspunde cu dezinteres: "aaa da.. am uitat de tine, am avut altele pe cap... , in fine.. tu ce mai faci?". In momentul acela te simti ca un "Rahat", este?
Majoritatea oamenilor se zbat sa faca ceva in decursul vietii lor, sa lase ceva in urma, sa nu fie uitati.. Probabil ca asta doare cel mai mult pe tot parcursul existentei umane, atat de efemera; amintirea, mai exact lipsa ei. Uitarea este mai mortala decat ghilotina, este o tortura mai dureroasa decat indiferenta. Sa uiti pe cineva care a avut sau inca are un impact asupra existentiei tale.. este aproape IMPOSIBIL....
Nici macar boala Alzheimer nu este "completa"! Amintirea este un eveniment inregistrat ce nu poate fi sters sub nici o forma. Cu cat incerci mai mult sa uiti ceva ce deja sti, ai cunoscut, ai experimentat, cu atat mai mult il intreti "viu" in memorie. Totul lasa urme, brazde mai mult sau mai putin adanci.. AMINTIRI.. Ridurile pe fata unui batran, albia unui rau, craterul unui meteorit, folosirea unui aparat foto... Pana si "rahatul" ce cade de pe sarma, totul lasa o urma!
Deci oricum vei experimenta aceasta existenta ce ti se intampla.. vei lasa o urma, o amintire, fara diferente, nu exista bine sau rau in asta, nu exista o virgula un semn de despartire, totul coexista, nu se poate una fara alta; alb fara negru, plus fara minus, nord fara sud, rau fara bine, zi fara noapte, barbat fara femeie, sfarsit fara inceput, VIATA fara MOARTE!!!
Toate trairile si experientele pe care le avem in arcul acestei existente se cumuleaza si hranesc o forma energetica vitala de care nu suntem constienti in prima parte a vietii, dar careia incepem sa ii dam mai multa importanta spre sfarsitul existentei noastre.. Din pacate abia atunci incepem sa ne identificam cu ea.. SUFLETUL! pe care il consideram a fi proprietate privata.. dar nu il asociem propriei existente decat atunci cand deja este prea tarziu . Aceasta energie creaza corpul uman, creste odata cu el se hraneste prin el si il mentine conectat la sursa. Aceasta energie se multiplica prin intermediul corpul-ui fizic, ea da "viata", ca un parazit ce nu poate trai fara gazda sa si constient fiind o ajuta, evolueaza impreuna cu ea.. o simbioza perfecta!
Nu suntem altceva decat energie, concentrata si in acelasi timp dispersata, dualitate in unicitate, energie concentrata in forma, care la randul ei radiaza energie ce se intoarce, fuzionand cu forma. Noi suntem energie concentrata in forma si an acelasi timp, suntem energie dispersata in univers, noi suntem insusi timpul, suntem in acelasi moment pretutindeni si nicaieri, interactionam cu tot ceea ce ne inconjoara pentru ca face parte din noi, pentru ca noi suntem creatia ce creaza, un perpetuum mobile, Uroborus...
Suntem propria noastra creatie, suntem ceea ce vrem sa fim, mai mult sau mai putin constienti de asta. Ce ramane in urma noastra este amprenta energetica a ceea ce am fost inainte de a ne schimba starea energetica, inainte de a parasi "forma".
Nimic nu se pierde, totul se transforma..
Shit on a string? or else...? It`s up tu YOU.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu