Batranul si haina

joi, 19 iulie 2012

Undeva, candva, odata, un batran se odihnea
Somn adanc, un somn de sfada, pe batran il chinuia
Dar se intampla de-odata ca batran-u avu un vis
Haina noua va primi, de va face-un compromis
Nici nu mai statu pe ganduri, .. compromisuri n-am facut!?
Voi imbraca noua haina, o voi lua de l-anceput..


Se facu putin racoare, galagie si lumina
Batranul deschide ochii, iara mai apoi suspina
Nimeni nu-l baga in seama, toti atenti la el fiind
Lumina parea sa-i spuna, .. nu te teme, te-ai trezit!
Putin speriat batranul, haina noua cauta
Dar se linisti, apoi hainuta, de pe el o admira


Bucuros pleca in lume, facand parca primul pas
Somnul-ui parand sa-i spuna intr-o doara, .. bun ramas!
Si se minuna batranul, se simtea ca un copil
Totul parea foarte mare, hainuta-l strangea putin
Lumea noua-i se deschise, el inainta din plin
Surazand cu inocenta, rupse firul de satin


Nici nu se gandea batranul incotro tot alerga
Haina o purta cu fala, tuturor o arata
Tot trecand vremea in graba, batranul nu observa
Haina se facu mai larga si parca se murdarea
Nu-i bai, se gandi batranul, am s-o duc la curatat
Daca se mai murdareste, apoi stiu ce sa ii fac


Trecu vremea peste haina si parca trecu in pripa
Iara intr-o zi batranul, intalni o batranica
Mare mai fu fericirea caci gasi pe cineva
Careia sa-i povesteasca cum se simte-n haina sa
Se simtea atat de bine langa batranica sa
Contempla a ei hainuta, caci frumoasa mai era


Nici nu se gandeau batranii ca hainutele aveau viata
Dintr-o data-a ei hainuta pe a lui nu vru s-o vaza
Inutil ei incercara sa le faca sa se placa
Hainele aveau puterea, numai voia lor sa faca
Cu puterea si cu mintea, haina deveni stapan
Iar batranii-intemnitati incercau sa scape acum


Nu fu loc de targuiala, hainele se despartira
Iar batranii din priviri doar, bun ramas isi zisera
Nu era nici timp de jale, haina a plecat la drum
Pe batran tinand inluntru-i incuiat ca pe-un nebun
Amarat si trist in sine, intr-un timp a acceptat
Doara ce putea sa faca? el batran.. , haina-i barbat


Se-ntamplara anotimpuri, vanturi, ploi si grindina
Batranelu-nchis in haina se gandea la batranica
Dara iata soarta asta cum a vrut totul sa schimbe
Hainei ia venit sorocul, degeaba avuse minte
In orgoliul ei fantastic nu a vrut sa inteleaga
Important era batranul.. ea era numai o haina


Dar acum in prag de duca, batranul privea la haina 
Cum zacea neputincioasa, nu mai prezenta vre-o taina
Amintiri venind in valuri il cuprind pe batranel
Ce frumosi erau oadata, el si haina de pe el
Somnul pare sa-l cuprinda, insa mai avea un gand
Haina oare sa o-ngroape sau sa o arda pe rug


                                        Dedicata batranului meu suflet, caruia ii cer iertare..


 poezie compusa si publicata de Ioneticu Lili Ciprian 
 19-07-2012
  

Am invatat !

miercuri, 18 iulie 2012

Fragmente de ganduri

Hei .. a trecut atata timp de cand nu am mai lovit tastele cu atata foc si patima! :)  
Mmmda a trecut mult timp si am avut multe de spus .. iar in acelasi timp nu am avut nimic de impartasit fata de nimeni, ,,,,, am simtit in tot acest timp un sentiment . . . . DE GOL!! senzatia ca nu are rost sa impart cu nimeni cea ce am experimentat in ultima perioada, cea ce simt, pentru ca .. oricum nimeni nu ar vrea sa inteleaga, nimeni nu are interesul sa asculte, sa citeasca, sa observe la randul sau tot cea ce se petrece in afara sferei de cristal in care ne invaluim noi toti pentru ca asa ne-am obisnuit pentru ca asa ne simtim in siguranta.. SIGURANTA , DA , ,,, asta vrem toti sa ne simtim in siguranta, sa nu simtim zidurile zguduindu-se, zidurile cetatii ce o construim de jur inprejurul nostru pentru a ne apara.. .. .. PARADOXAL , chiar de noi insane, mai mult decat de altceva sau altcineva.
 Ce mai faceti voi ? ce ati mai facut in ultima perioada ? ce ati mai citit ? ce ati mai muncit ? cum va-ti mai distrat ? pe cine ati mai iubit ? cine v-a mai iubit ? pe cine ati mai urat ? cine v-a adus o floare ? cine va strans mana cu inima de prieten ? ce peisaje ati mai privit ? ati vazut marea ? ati privit cerul instelat ? .................................
 Sincer! ce dracu ma intereseaza pe mine ce ati mai facut voi.. !!!! NU nu ma intereseaza !! pe voi va intereseaza ce am facut eu pana acum ? NU nu cred !! daca am vazut marea ? daca ma iubeste cineva ? daca am mai citit o carte ? NU nu va intereseaza pe nici unul !! HA HA HA, chiar nu va intereseaza pentru ca fiecare dintre noi este concentrat asupra ceea ce se intampla in jurul sau ..
 Acum va pun pe toti la zid, alaturi de mine, pentru ca vreau, pentru ca pot,,,  si ma las prada egoismului, benefic cate odata, mai ales atunci cand ia nevoie de un ragaz pentru ati construi castelul, sfera de cristal, sau cum va place sa numiti acest sentiment, nevoia de a ne simti protejati, acel ACASA la care tanjim aproape toti, acel vis pe care il proiectam ca pe o realitate de neatins. Ne place sa ne simtim in siguranta acolo pentru ca AICI nu suntem.. iar AICI unde ne aflam cu totii .. simtim nevoia de a purta o masca. 
Foarte multi poarta aceasta masca, au nevoie de ea, au nevoie pentru a se integra in societate pentru a se face placuti sau nu, pentru a-si ascunde sentimentele, pentru a parea altcineva.. De ce? de ce vrem sa fim cine nu suntem cu adevarat? Cine si ce suntem nu este suficient ? avem ceva de pierdut ? vom fi marginalizati ? aratati cu degetul ? SI CE ??? cine sunt cei ce ne condamna, ce pot sa ne ia ei ?ceva ce nu am pierdut deja? CE ? ne place sa credem ca suntem proprii nostri stapani si doar noi decidem pentru noi.. AICI ! drumul se bifurca, pentru ca putem alege sa fim sclavii fricilor noastre sau stapani responsabili peste deciziile luate de noi pentru noi.. AHA! stati asa ca aici am comis-o, am pus pe masa cuvantul responsabilitate, mmmm.. sa fim sinceri cu noi insane, adevarul este ca nimeni nu vrea sa auda de responsabilitati, chiar nimeni, fara exceptiii. 
Ce facem atunci cand ne simtim incoltiti de regrete de vinovatie de neputinta ? ne chinuim pe noi insane si ne lasam eventual acoperiti de o perdea de lacrimi, fara sa constientizam cat de inutil este sa plangi asupra faptului implinit. Ce a fost nu mai este si nu va mai fi, viitorul nu exista inca, tot ce ramane este momentul. Momentul este cea ce noi nu bagam in seama, contemplarea momentului, chiar si fugitiv iti poate aduce bucurie si pofta de viata, chiar daca nu mai poti face diferenta intre vis si realitate, (mai scutura odata mana !!).
Ce facem cu viata asta? de ce suntem pe acest drum? am primit viata fara sa vrem si acum nu stim ce sa facem cu ea !? sau am ales-o noi iar acum nu ne convine !! 
Odata ce am inceput acest drum suntem responsabili peste actiunile noastre, putem alege sa traim sinceri sau sa ne ascundem in spatele unei masti pe tot parcursul calatoriei, suntem responsabili tot in fata noastra fie ca vrem sau nu, pentru ca la sfarsit de drum rolul judecatorului il vom juca tot noi, iar atunci pe ultima suta de metri vom privi inapoi si vom spune : Asi fi vrut sa zambesc mai mult, mi-ar fi placut sa fiu mai sincer, asi fi vrut sa iubesc mai mult, as fi vrut ca toata viata sa fiu EU asa cum ma vad acum aici de fata cu mine contempland momentul... poate ultimul.

A apărut o eroare în acest obiect gadget